Dulce gând în ceață - poezie

Un peisaj static, modern.

Făcând abstracție de tot ce este extern,

Spune: “Privește în gol ceața

Și simte viața,

Căci viața-i și curcubeu, și forță,

Căci viața-i și foc, și gheață.”

Iar acum stă serioasă,

Dezbrăcată, pe masă,

Lângă o floare ofilită de dor,

Departe de opiniile lor.

“Într-o carte am pus un semn

Și ți-am zis că mi-am promis solemn

Că de acum o să fiu eu,

Un individ liber mereu,

În propriul ecosistem.

Complex scriu în acest mister,

Într-o bucățică de pace

Ruptă din sufletul ce se recoace.”

Era un simplu gând

Ce o înconjura, strigând,

Sorbind cu abundență

Din a sa esență.