Cu ochii către stele și dincolo de ele – partea întâi

Ciao dragilor!

Eu sunt Liviu, fizician nuclearist, născut în București și trăitor în România de ceva vreme. Am respirat socialismul înainte de 1989 pe aceste meleaguri, întâi în vremea sa 'bună,' ca și copil surprins la vederea unei cozi pentru prima dată în fața unui magazin 'Alimentara,' după cutremurul din 1977. Mi-a rămas acea dată ca referință, pentru că nu doar blocuri s-au prăbușit atunci, ci și iluzia unei societăți socialiste multilateral dezvoltate. Voi mai reveni cu siguranță la această temă. În adolescență am înțeles conceptul de libertate, unul dintre puținele pentru care merită să-ți dai viața, cum au făcut-o cunoscuți ai mei în decembrie 1989. Student fiind, mi-am hrănit visul american, aceasta fiind referința pentru mine de atunci, a ideii de libertate. Am ales ca punct de plecare în viața de om al muncii o comună de lângă Timișoara, aceasta fiind una dintre variantele cele mai sigure de a fugi din țară pe la sârbi, singurii vecini care nu-i extrădau pe norocoșii care reușeau să ajungă la ei, de unde ar fi urmat drumul spre America. Pe 16 decembrie 1989 eram pe terasa de la parter a apartamentului în care locuiam, dincolo de Bega, în spatele Catedralei din Timișoara, când am auzit pentru prima dată o coloană de oameni entuziaști, apropiindu-se de mine pe stradă, cu steaguri având stema decupată și scandând 'Libertate' și 'Jos Ceaușescu.' Ce a urmat unii știți de atunci, alții din povestiri, dar ca și trăitor al proclamării Timișoarei ca oraș liber o să vă povestesc despre această experiență la un moment dat, deoarece istoria, întotdeauna scrisă de învingători, nu reflectă realitatea decât dintr-o prismă adesea destul de îngustă. Pentru mine a fost un moment de cotitură al vieții, deoarece brusc, visul de a fugi din România își pierduse tot sensul. Și atunci am avut prima conversație serioasă cu Dumnezeu, concept destul de vag pentru mine la acel moment și mult după. Ca marea majoritate a românilor de atunci, de la oraș cel puțin, singurele întâlniri cu biserica și Dumnezeu erau nunțile, botezurile și sărbătorile de Paști, prilejuri de petrecere și sărbătoare, fără vreo încărcătură spirituală. Cu toate acestea, mă surprindeam pe mine când, în anumite momente, singur, spuneam în gând 'Doamne ajută' sau mă trezeam conversând cu El ca și cu un bun prieten, un prieten de încredere căruia puteam să-i spun orice. 'Facă-se voia Ta' era pentru mine doar o provocare, încercând mereu, din toată ființa mea, să demonstrez mie și tuturor că eu pot face tot ce îmi propun, atât timp cât fac tot ce este rațional necesar. Am avut multe dispute cu El ca și 'prieten,' nevrând să accept că este mai ușor și rapid să fac ca El de la bun început. Ca să ajung la concluzia asta mi-a trebuit mult. Pot spune că a făcut mișto de mine tot timpul, continuă să o facă atunci când mai calc pe alături uneori și mi-a demonstrat nu numai că ajung în cele din urmă să fac tot ceea ce anterior proclamasem că eu nu voi face vreodată, dar că îmi este și foarte bine după. Citindu-mă, poate considerați modul meu de adresare către El o blasfemie, dar gândiți-vă că nu poți face sau gândi măcar lucruri pe ascuns de El, iar ipocrizia nu este tocmai o calitate pe placul Său, deci de ce aș așterne pe hârtie cuvinte 'corecte politic' când în conversațiile directe cu El nu le folosesc?

Să vă dau doar câteva exemple. Am iubit America și mi-am dorit să trăiesc acolo, în același timp alimentându-mi disprețul față de Franța, francezi și limba franceză. Am ajuns în America în 1994 și, spre surprinderea tuturor celor care mă cunoșteau, m-am întors în țară după ce am înțeles că și în America ar fi trebuit să fac niște compromisuri cu mine pentru a trăi cu adevărat. Ce să vezi, visul american exportat cu care eu mă hrănisem nu corespundea întocmai Americii reale. Ca o paranteză, nu cădeți în plasa de a spune 'Da, sigur, America este ceva rău.' Nu, pentru că după câteva zeci de ani și după ce am experimentat viața în numeroase țări de pe cam toate meridianele, astăzi pot spune doar că America a fost și rămâne cel mai mic compromis. Nu este nici timpul, nici locul să intru în detalii pe parcursul acestui sumar autobiografic, dar promit să dezvolt toate ideile pe care le amintesc aici în articole separate și să vă provoc la dezbatere pe marginea lor.

În anul în care am revenit de la New York, cercetător științific fiind la Institutul Meteo (denumirea era mai lungă dar așa îl știți toți), am fost trimis cu o bursă de cinci luni, unde credeți? La Toulouse, în Franța. Nu știam nici măcar să salut în franceză pe atunci. Și uite așa, cu sau fără voia mea, dar cu siguranță cu voia Lui, s-a trezit Liviu într-o zi cu soare, parașutat în plină zi, pe malul Senei, pe lângă Notre Dame în Paris, în plin Cartier Latin. M-am uitat spre cer și am putut spune doar atât: 'Să-mi bag p..a, Doamne, aici mi-ar plăcea să trăiesc,' sincer, vorbind din suflet și fără a-mi alege cuvinte frumoase. Nu s-a supărat niciodată. Deci, de la America am ajuns la Franța, de la Fizica Nucleară de care am fost mereu fascinat am ajuns la Fizica Atmosferei (împreună cu Fizica Stării Solide fiind singurele două domenii din fizică care nu m-au interesat vreodată) și lista poate continua cu multe alte exemple deoarece berbec fiind, nu m-am lăsat nici ușor și nici repede convins. Nimic din ceea ce am proclamat în fața Lui că nu o să fac nicicând nu a rămas nesancționat și mereu a părut a-mi spune: 'Vezi că așa îți este bine, fraiere?'

Nu m-am putut niciodată opri doar la fizică și matematică pentru că suntem oameni și la urma urmei însăși existența noastră este un 'întru mister pentru revelație.' Blaga dixit. Misterul ne atrage, ne fascinează și cu toată opoziția raționalului care spune că 'nu e timp de asta acum,' sufletul preia controlul din când în când asupra existenței noastre și atunci aflăm lucruri noi. Pe mine de cele mai multe ori acestea mă contrariază și după primul contact, raționalul preia controlul. Elaborează pe loc un model adecvat de cercetare științifică, riguroasă, având ca scop, mereu același, demonstrarea faptului că aparentul inexplicabil este ori o farsă, ori o iluzie sau, dacă nu, doar o coincidență. După câte astfel de 'coincidențe' ajunge o persoană să înțeleagă că există ceva mult mai amplu și încă necunoscut în spatele inexplicabilului depinde de fiecare persoană.

Asta s-a întâmplat și la primul meu contact cu Metafizica Chineză în urmă cu un sfert de veac. În timpul uneia din șederile mele în Singapore, șederi care mi-au marcat destul de profund viața și asta într-un sens bun, unul dintre colegii mei chinezi, fizician și el în cadrul Serviciului Meteo Național și cu care lucram la acea vreme la calibrarea imaginilor recepționate de la satelitul japonez geostaționar Himawari, mi-a spus că este și Maestru atestat în Medicina Tradițională Chineză. Văzându-mi uimirea și neîncrederea din privire, cu mult tact și răbdare, că doar la chinezi răbdarea le este codată în ADN, a început să-mi arate în timpul plimbărilor noastre ce înseamnă Feng Shui și cum recunoaștem un loc, o clădire, un parc construite sau amenajate în conformitate cu principiile acestuia. Înregistram informațiile din curiozitate și cu neîncredere, dar nu puteam să nu recunosc faptul că în toate locurile „conforme” – și nu sunt puține deloc – pur și simplu mă simțeam bine, foarte bine. Aș spune acum că simțeam energia Qi bună a acelor locuri.

După ceva vreme, mi-am manifestat interesul de a urma un curs de Feng Shui, noroc că limba oficială în Singapore este engleza, când prietenul meu mi-a spus că pentru asta trebuie întâi să încep cu începutul și, pentru a putea înțelege mediul înconjurător și relația omului cu acesta, întâi trebuie să mă cunosc și să mă înțeleg pe mine însumi. Așa am ajuns să urmez întâi cursurile de Ba Zi.

La Feng Shui am ajuns abia după vreo doi ani și, din păcate, la Medicina Tradițională nu am mai ajuns deloc.

Aceasta a fost inițierea mea în Metafizica Chineză.

De aici au urmat multe altele, am început să practic Kabbala și să fiu un căutător de sensuri în Zohar; treptat, Metafizica a început să înlocuiască fizica din preocupările mele, am început să dau consultații și apoi s-a născut BaZi Advisor, cea mai complexă aplicație web existentă în momentul de față, care pune la îndemâna celor interesați, fie ei începători sau practicieni cu experiență, un instrument de lucru, de studiu și înțelegere în Ba Zi, Feng Shui și Yi Jing. Dar, despre toate acestea în alt articol.